A murit Tanu

Am vazut ca lui mami i-au aparut lacrimile in coltul ochilor dupa un telefon primit ieri de la Arges, ca apoi sa se retraga cateva minute bune la baie. Azi am inteles de ce, au asteptat sa particip la primul meu concurs de natatie, din clasa intai, ca apoi sa-mi dea vestea. Am banuit ca e ceva de rau si dupa cum a incercat tati sa ma pregateasca, tinandu-mi o teorie despre viata si moarte, ca apoi sa-mi vorbeasca despre disparitia parintilor lui. Speram ca saptamana viitoare cand ma duc la Arges sa-l pot anunta pe Tanu ca a castigat concursul de eseuri cu patania lui, vroiam sa ii dau si o zgarda de gat, ca premiu... dar nu voi mai putea decat sa vad unde a fost ingropat, in curte, undeva pe langa tufele de zmeuris. Am inteles ca vineri noaptea a fost aproape sfasiat pe strada de catre cainii vagabonzi, dupa care s-a tarat pana in fata camerei unde dorm la Curtea de Arges, sperand sa-l ajut. Dar nici macar steaua cazatoare nu il mai poate ajuta acum.